________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
Muzee din Piatra Neamt
1. Muzeul de Istorie şi Arheologie (MIAPN)
str. Mihai Eminescu nr. 10
tel. 0233-217496; 218108
Înfiinţat în anul 1934 de către preotul Constantin Matasă, acest muzeu (ce face parte din Complexul Muzeal Judeţean Neamţ), deţine cea mai importantă colecţie arheologică aparţinând culturii eneolitice Cucuteni (mil. IV-III î.Hr.). Cu o dezvoltare ce durează aproximativ un mileniu (cca. 3600-2500 î.Hr.), cultura Cucuteni se remarcă în primul rând prin ceramica pictată cu motive în formă de spirală, meandre sau cercuri, culorile predilecte aplicate înainte de ardere fiind albul, roşul şi negrul-ciocolatiu. Descoperirile culturii Cucuteni prezentate în vitrinele muzeului din Piatra-Neamţ sunt în deplină corelaţie cu situaţia din teren a judeţului Neamţ, unde sunt înregistrate până la această dată peste 150 de situri arheologice. Bogăţia vestigiilor din teritoriu, patrimoniul de excepţie deţinut şi tradiţia investigaţiilor au impus crearea Centrului Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni şi deschiderea Muzeului de Artă Eneolitică Cucuteni, inaugurat în urmă cu puţin timp. Alături de această cultură, în muzeu sunt prezentate, în chip monografic, aspecte mai vechi (paleolitic şi neolitic timpuriu) şi mai noi (civilizaţia traco-geto-dacică din zonă, locuirea medievală, aspecte ale istoriei locale din epocile modernă şi contemporană, activitatea muzeografică din judeţ ş.a.), din trecutul zonei. Dacă în primele opt săli sunt prezente cele mai semnificative aspecte ale epocii pietrei, de la sala 9 sunt expuse cele mai importante descoperiri ale epocii metalelor. Perioada mijlocie ale epocii bronzului (aprox. sec. XIX-XV î.Hr.) este reprezentată prin culturile Costişa (Lunca, Borleşti, Poduri) şi Monteoru, situl de la Costişa aflându-se aproximativ la 30 km sud de Piatra-Neamţ. În perioada târzie a epocii bronzului, teritoriul judeţului Neamţ a fost ocupat de comunităţi ale culturii Noua (sec. XIV-XII î.Hr.). Grupul Corlăteni, care este atribuit Hallstatt-ului tracic, este evidenţiat prin materiale ceramice şi piese de metal descoperite la Târpeşti, Dulceşti, Rădeni ş.a. Pentru Hallstatt-ul final şi prima etapă a La-Tene-ului descoperirile de la Lunca şi Vlădiceni documentează că aria de difuziune a aspectului cultural Canlia a inclus în secolele V-III î.Hr. şi zona subcarpatică a Moldovei. Referindu-ne la epoca clasică de dezvoltare a civilizaţiei geto-dacice menţionăm că muzeul din Piatra-Neamţ a adus o contribuţie deosebită la cercetarea staţiunilor de la Bâtca Doamnei, Cozla şi Calu. Segmentul istoric cuprins între secolele V-VII d.Hr., cunoscut în literatura de specialitate sub numele de perioada formării poporului român este reprezentat de aşezările Mănoaia, Costişa, Izvoare-Bahna, Târpeşti, Săbăoani, Borşeni şi mai ales Davideni, ultima fiind cea mai mare dintre comunităţile săteşti documentate în spaţiul est-carpatic. Pentru secolele VIII-IX deosebit de importante sunt aşezările de la Brăşăuţi, Borniş, Izvoare-Bahna şi Poiana-Dulceşti care aparţin unui orizont cultural ce evidenţiază transformările culturii materiale locale către ceea ce se cunoaşte a fi civilizaţia de tip Dridu, din secolele X-XI. Folosind mijloace de expunere specifice, sălile 17 şi 19 ale muzeului înfăţişează aspecte semnificative ale evoluţiei economice sociale şi culturale a judeţului Neamţ pe parcursul Evului Mediu, fiind consemnate evenimentele majore care s-au petrecut pe aceste meleaguri, la care localităţile ţinutului Neamţ s-au racordat. Dezvoltarea economică, socială şi culturală a comunităţilor rurale şi urbane în secolele XIX-XX, cât şi participarea locuitorilor judeţului la marile evenimente care s-au petrecut în acest timp sunt evidenţiate în sălile de la etaj, prin numeroase documente, fotografii, arme, medalii şi obiecte de epocă (sălile 20-24). Sălile 25-26 sunt rezervate cabinetului numismatic. Sala omagială “Constantin Matasă” prezintă evoluţia muzeografiei nemţene (sala 27), iar pentru prezentarea expoziţiilor temporare a fost reamenajată sala 28. Alături de expoziţia de bază, muzeul organizează numeroase expoziţii temporare, sesiuni şi colocvii cu caracter cultural-ştiinţific, întreprinde săpături arheologice pe care le valorifică prin publicaţii, se preocupă de ocrotirea patrimoniului ş.a.
Programul de vizitare:
zilnic: 9-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie). Luni: închis.
________________________________________________
2. Muzeul de Istorie şi Arheologie – corp B (Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni) – (MAEC-PN)
str. Ştefan cel Mare nr. 3
tel. 0233-226471
Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni a fost deschis pe 24 iunie 2005. Această unitate se află în centrul istoric al municipiului Piatra-Neamţ, în imediata apropiere a ctitoriilor muşatine (Biserica Sfântul Ioan şi turnul-clopotniţă), precum şi a altor trei instituţii muzeale (Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie şi Expoziţia „Curtea Domnească”). Vernisat la puţin timp după aniversarea a 120 de ani de la descoperirea culturii Cucuteni şi a 70 de ani de la înfiinţarea, de către preotul-arheolog Constantin Matasă, a Muzeului de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ, precum şi a 10 ani de la apariţia Centrului Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni, expoziţia cuprinde trei săli şi un depozit-seif, care adăpostesc aproximativ 800 de piese, incluse în majoritate în categoria tezaur, aparţinând tuturor fazelor şi etapelor de evoluţie ale complexului cultural Precucuteni-Cucuteni-Tripolie. Artefactele expuse au fost descoperite în urma cercetărilor efectuate de-a lungul timpului în cadrul unor staţiuni arheologice de referinţă din arealul cucutenian, precum cele de la Izvoare, Traian, Bodeşti, Târpeşti, Ghelăieşti (judeţul Neamţ), Brad, Poduri, Târgu-Ocna, Mărgineni (judeţul Bacău), Isaiia, Târgu-Frumos, Scânteia (judeţul Iaşi), Truşeşti, Drăguşeni (judeţul Botoşani), Dumeşti (judeţul Vaslui), Mihoveni (judeţul Suceava), Şipeniţ, Lipcani (Ucraina) etc., de specialişti renumiţi, dintre care amintim pe Constantin Matasă, Radu Vulpe, Hortensia şi Vladimir Dumitrescu, Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Silvia Marinescu-Bîlcu, Anton Niţu, Ştefan Cucoş, Dan Monah ş.a. Aceste capodopere ale artei cucuteniene aparţin aproape în totalitate Muzeului din Piatra-Neamţ, dar şi altor instituţii similare din ţară, la care se adaugă şi Fundaţia „Cucuteni pentru Mileniul III” din Bucureşti, de unde sunt aduse, temporar, şi alte exponate. O parte dintre piese reprezintă importuri din medii culturale contemporane celui cucutenian, respectiv culturile Vinča, Gumelniţa, Petreşti şi Bodrogkerestur, fapt care ilustrează existenţa unei bogate activităţi economico-comerciale încă de acum câteva milenii. Din punct de vedere tematic, expoziţia Primului Muzeu Cucuteni din România oferă vizitatorilor o imagine cuprinzătoare asupra artei decorative şi figurative ale celei mai importante culturi eneolitice din sud-estul Europei.
________________________________________________
3. Muzeul de Ştiinţe Naturale Piatra-Neamţ (MŞNPN)
Str. Petru Rareş nr. 26
tel. 0233-224211
A luat fiinţă în anul 1960 si deţine o colecţie de peşti fosili unică în lume, dar şi exponate rarisime din geologia, flora şi fauna munţilor Neamţului (Ceahlăul, îndeosebi). Deschis pentru marele public in anul 1969, Muzeul de Ştiinţe Naturale Piatra-Neamţ a devenit, în scurt timp, unul din muzeele de referinţă din România. Expoziţia de bază este concepută sub forma unei prezentări monografice complexe a teritoriului judeţului Neamţ, sub aspect geologic, paleontologic, floristic, faunistic şi ecologic. În expoziţie reţin atenţia in mod special: exponatele de mineralogie şi petrografie; dioramele şi biogrupele, care prezintă ecositeme reprezentative din judeţul Neamţ, cu numeroase rarităţi floristice şi faunistice, cum ar fi dioramele care ilustrează interesanta floră şi faună din Parcurile Naţionale Ceahlău şi Cheile Bicazului-Hăşmaş. Colecţiile ştiinţifice ale muzeului (de mineralogie-petrografie, paleontologie, botanică, zoologie) cuprind peste 50.000 de obiecte.
Programul de vizitare:
zilnic: 9-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie). Luni: închis.
________________________________________________
4. Muzeul de Artă Piatra-Neamţ (MAPN)
Piaţa Libertăţii nr. 1
tel. 0233-216808
Deţine bogate colecţii de pictură, grafică, sculptură şi tapiserie, semnate de artişti români renumiţi: Lascăr Vorel, Aurel Băeşu, C.D. Stahi, Ion Ţuculescu, Nicolae Tonitza, Aurelia Ghiaţă, Iulia Hălăucescu ş.a. Periodic, sălile muzeului găzduiesc expoziţii temporare ale unor artişti din ţară şi străinătate. Înfiinţat în anul 1980 şi având la bază colecţia deschisă în 1964, muzeul funcţionează într-o clădire construită în 1930, integrată armonios în zona istorică a oraşului, dominată de ctitoriile lui Ştefan cel Mare. Muzeul valorifică patrimoniul artistic, prezentând o viziune panoramică asupra evoluţiei artelor vizuale (pictură, grafică, sculptură, tapiserie). Având ca generic specificul naţional şi interferenţa cu valorile europene, expoziţia permanentă propune relevarea operelor artiştilor români care, într-un fel sau altul, au fost legaţi de zona Neamţ: C.D. Stahi (1844-1920), cel mai de seamă pictor din Moldova secolului XIX, format în spiritul Academiei de Artă din München; Aurel Băeşu (1897-1928), a cărui artă descinde din cea a Şcolii de la Barbizon şi a impresioniştilor; Lascăr Vorel (1879-1918), premergător al expresionismului în grafica şi pictura românească la începutul secolului XX şi celebrul Victor Brauner, născut la Piatra-Neamţ în 1903 şi recunoscut în prezent ca o valoare mondială. Se poate urmări perioada interbelică în arta românească, marcată de incidenţa curentelor europene dezvoltate în sec. XX în operele pictorilor: Şt. Popescu, Gh. Petraşcu, N. Tonitza, I. Ţuculescu, Corneliu Baba şi ale sculptorilor Ion Jalea şi Ion Irimescu. “Sala Tapiseriilor” prezintă creaţiile Aureliei Vasiliu Ghiaţă, născută la Piatra-Neamţ, de numele căreia se leagă începuturile tapiseriei moderne. Arta românească contemporană, cu orientări diferite şi viziuni plastice originale, este relevată de operele pictorilor: Ion Salişteanu, Simona Vasiliu Chintilă, Spiru Chintilă, Iulia Hălăucescu, Dan Hatmanu, Eugen Crăciun, Ion Gheorghiu, Corneliu Vasilescu, Ilie Boca şi a sculptorilor: Ovidiu Maitec, Iulia Oniţă, Nicolae Fleissig şi Clement Pompiliu.
Programul de vizitare:
zilnic: 9-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie). Luni: închis.
________________________________________________
5. Muzeul de Etnografie Piatra-Neamţ (MEPN)
Piaţa Libertăţii nr. 1
tel. 0233-216808 (Muzeul de Artă)
Înfăţişează aspecte ale locuinţei ţărăneşti tradiţionale de pe Valea Bistriţei, costumul popular românesc din zonă, principalele meşteşuguri din regiunea subcarpatică a Moldovei (prelucrarea lemnului, ţesutul, cojocăritul etc). Dintre piesele expuse de referinta sunt: mobilierul masiv (laiţele, masa, patul), soba, bogatele ţesături de lână (păretare, scoarţe, culmea de deasupra patului pe care stau hainele de sărbătoare).
Programul de vizitare:
zilnic: 9-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie). Luni: închis.
________________________________________________
6. Muzeul Memorial “Calistrat Hogaş” din Piatra-Neamţ (MMCH-PN)
str. Calistrat Hogaş nr. 1
tel. 0233-225997
Unicul muzeu dedicat clasicului literaturii române Calistrat Hogaş, funcţionează chiar în casa în care a locuit scriitorul cea mai mare parte a vieţii. Reamenajate pe baza consemnărilor Sidoniei Hogaş (fiica scriitorului), spaţiile muzeale oferă vizitatorului ambianţa casei de la început de secol XX. Construită în anul 1885 si posedând un stil arhitectural reprezentativ, casa este înscrisă pe lista monumentelor de arhitectură din România. Folosindu-se piesele achiziţionate de la familie, în anul 1994 s-a reamenajat acest muzeu ce beneficiază de toate mijloacele muzeografice şi memorialistice pentru a recompune atmosfera proprie a casei, din ultimii cinci ani din viaţa scriitorului.
Programul de vizitare:
zilnic: 9-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie). Luni: închis.
________________________________________________
7. Expoziţia „Curtea Domnească”
str. Ştefan cel Mare nr. 4
Colecţia muzeală “Curtea Domnească” a fost inclusă în circuitul expoziţional al Complexului Muzeal Judeţean Neamţ în anul 1986. Expoziţia cuprinde materiale tridimensionale arheologice şi documentare din Evul Mediu descoperite în zona Curţii Domneşti, dar şi în alte puncte de pe raza municipiului Piatra-Neamţ.
Situată pe un mic platou ce domină centrul oraşului, Curtea Domnească de la Piatra este amintită prima dată într-un document emis la 20 aprilie 1491, când Ştefan cel Mare face danie Mănăstirii Tazlău trei sate “Zăneştii, Stolnicii şi Faurii pe Bistriţa, mai jos de gura Cracăului / … / care au fost din ocolul curţilor noastre de la Piatra”. Se pare că totuşi ea este anterioară acestei date, deoarece într-un act din 7 mai 1475, hotarul ocolului său este deja stabilit şi, ţinând cont că unul dintre satele ocolului este dăruit încă din 5 februarie 1468, putem considera că începuturile Curţii Domneşti de la Piatra se situează între anii 1468 şi 1475. Se poate presupune că iniţial construcţiile nu au fost de mare amploare, după cum rezultă din cercetările arheologice întreprinse între anii 1954-1955, acestea realizându-se abia după 1480. Datorită faptului că din vechile edificii nu s-au mai păstrat decât puţine elemente, este greu de estimat alcătuirea constructivă a acestui ansamblu arhitectural. S-au mai putut identifica o parte din pivniţele casei domneşti (lângă clădirea Colegiului “Petru Rareş”, unde de altfel s-a şi amenajat un punct muzeal) şi fragmente din latura sudică a zidului de incintă. Săpăturile au scos la iveală colţul de nord-vest al pivniţelor palatului, cuprinzând o încăpere de acces, un coridor lung şi patru galerii.
Încăperea, dreptunghiulară, era acoperită cu o boltă semicilindrică din cărămidă şi comunica cu coridorul printr-o uşă prinsă în stâlpi de piatră cioplită. Coridorul (lung de 11 m) era şi el acoperit cu o boltă din cărămidă şi blocheţi de tuf calcaros, astăzi distrusă. Pivniţa este împărţită în travee prin patru arcade de piatră sprijinite pe stâlpi.
Curtea şi-a îndeplinit funcţiile specifice până în secolul al XVII-lea apoi, treptat, rolul ei s-a diminuat.
Program de vizitare:
zilnic, între orele 10-18 (mai – septembrie). Luni: închis.
________________________________________________
Muzee din Roman
8. Muzeul de Istorie Roman (MIR)
str. Cuza Vodă nr. 16
tel. 0233-727726; 734673
Muzeul de Istorie Roman a fost înfiinţat la 1 septembrie 1957, făurirea, dezvoltarea şi afirmarea sa fiind legate strâns de activitatea cercetătorului Vasile Ursachi, personalitate de prestigiu a arheologiei şi muzeografiei contemporane româneşti. Datorită unei intense preocupări a celui care a fost, timp de aproape jumătate de secol, directorul acestei instituţii, muzeul a ajuns să fie cunoscut prin colecţia bogată pe care o deţine ( însumând astăzi peste 250.000 de piese), prin colaborările şi participările la importante sesiuni şi simpozioane ştiinţifice. Iniţial cercetarea s-a îndreptat spre toate epocile istorice, iar mai apoi a avut ca principal obiectiv cvilizaţia geto-dacică de la valea Siretului, în cazul perioadelor moderne şi contemporană avându-se în vedere îmbogăţirea patrimoniului prin intermediul achiziţiilor şi donaţiilor. În privinţa materialelor arheologice, majoritatea obiectelor provin din săpături sistematice efectuate pe diferite şantiere din judeţul Neamţ (Gabăra – Moldoveni, Văleni, David – Văleni, Gâdinţi, Săbăoani, Butnăreşti, Poiana – Dulceşti, Pânceşti, Bozieni, Tămăşeni, Rocna, Secuieni, Izvoare – Bahna, Traian, Săbăoani, Episcopia Romanului) şi din alte judeţe: Răchiteni jud. Iaşi, Brad – Negri şi Aldeşti – Filipeşti, jud. Bacău, dar şi din cercetări de suprafaţă, desfăşurate pe văile Siretului şi Moldovei. Expoziţia permanentă a Muzeului de Istorie se află într-o clădire monument, Casa Nevruzzi, remarcabilă prin arhitectura sa interioară şi exterioară, prin decoraţia murală, dar şi prin trecutul istoric. Stilul arhitectural baroc al construcţiei a fost pus în valoare prin pictura şi decoraţia murală a plafonului – realizată în 1884 de către Ludwig Branner – păstrate în doar trei săli situate în aripa sud-estică. Dintre cele 15 săli, remarcabilă este sala rezervată Sitului arheologic de la Brad, edificator reflectată printr-un tablou stratigrafic completat cu materiale arheologice diverse: obiecte din silex os, piatră, metal, recipiente din lut, sticlă şi porţelan, datate din neolitic şi până în secolul XVIII, între care exponatele de sorginte geto-dacică sunt majoritare. De mare valoare este tezaurul cu obiecte de podoabă (compus din peste 480 de piese: brăţări şi un topor de aramă, coliere din dinţi de cerb, mărgele, două discuri din aur), din cultura Cucuteni, una dintre cele mai importante din sud-estul Europei.
Programul de vizitare:
zilnic: 9-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie). Luni: închis.
________________________________________________
9. Muzeul de Ştiinţele Naturii Roman (MŞNR)
str. Ştefan cel Mare nr. 244
tel. 0233-742528
Această unitate muzeală reprezintă rodul preocupărilor în domeniul cercetării şi valorificării materialelor colectate din zona de confluenţă a Moldovei cu Siretul. Expoziţia de bază prezintă paleontologia şi pedologia zonei Roman, aşa după cum sunt prezentate şi aspectele peisagistice din cadrul principalelor tipuri de ecosisteme, specii de plante şi animale caracteristice zonei, prezentate în diorame, vitrine şi sub formă de diapozitive şi fotografii color. Muzeul dispune de un fond de peste 10.000 coli de ierbar din colecţiile de floră şi un număr de peste 40.000 de piese din colecţiile de faună, reprezentând piese entomologice, de malacologie, roci şi minerale.
Programul de vizitare:
zilnic: 9-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie). Luni: închis.
________________________________________________
10. Muzeul de Artă Roman (MAR)
str. Mihai Eminescu nr. 3
tel. 0233-744011
În primii ani ai existenţei sale muzeul a funcţionat în acelaşi local cu Muzeul de Istorie. Spaţiul afectat era însă mult prea restrâns. Din 1970 Muzeul de Artă are propriul sediu, adecvat si pus în valoare şi de ambianţa naturală generoasă. Este o clădire monument de arhitectură, construită la sfârşitul sec. al XIX-lea. Colecţiile muzeului cuprind un număr important de lucrări de pictură, grafică, sculptură şi artă decorativă, numai în parte expuse în şase săli de expoziţie. Expoziţia de bază, prin tematica sa, pune în valoare, în contextul artei româneşti, creaţia artiştilor legaţi într-un fel sau altul de zona Roman. O suită de lucrări – pictură, grafică, sculptură, oglindesc universul afectiv şi pictural al artiştilor Maria Ciurdea Steurer, Iosif Steurer, Stavru Tarasov, Jean Cosmovici, Constantin Isachie, Nicu Enea ş.a., care îşi au locul lor bine precizat în arta noastră dintre cele două războaie mondiale.
Programul de vizitare:
zilnic: 9-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie). Luni: închis.
________________________________________________
Muzee din Targu Neamt
11. Muzeul de Istorie şi Etnografie Targu Neamţ (MIETN)
str. Ştefan cel Mare nr. 37
tel. 0233-790594
A fost deschis în 1957, expoziţia permanentă fiind adăpostită de Şcoala Domnească, ridicată la 1852 şi în care au învăţat Ion Creangă şi Vasile Conta. Aici este prezentată istoria meşteşugurilor tradiţionale din Depresiunea Neamţ, începând cu cele casnice (tors, ţesut), prelucrarea produselor agricole, a pieilor, osului şi cornului, lemnului, metalelor şi a ceramicii. În interiorul muzeului şi în pavilionul special amenajat din curtea acestuia sunt prezentate diferite instalaţii ţărăneşti de prelucrare a seminţelor şi a fructelor, lânii, lemnului etc.
Programul de vizitare:
zilnic: 9-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie). Luni: închis.
________________________________________________
str. Arcaşului nr. 1
Situată în partea de nord-est a judeţului Neamţ, la o depărtare de cca. 46 de km de reşedinţa acestuia şi în imediata apropiere a oraşului Târgu Neamţ, Cetatea Neamţ (sau a Neamţului) face parte din categoria monumentelor medievale de valoare excepţională din România. Apariţia şi existenţa sa sunt strâns legate de istoria locului.
Aşezată aproape de vârful cel mai înalt al Culmii Pleşului, Cetatea Neamţ străjuia odinioară valea Moldovei şi a Siretului, ca şi drumul care trecea peste munte în Transilvania, de la Târgu Neamţ spre Pipirig, peste Petru Vodă, prin Poiana Largului spre pasul Tulgheşului. Fiind una din cele mai bine întărite cetăţi de care a dispus statul medieval moldovenesc, Cetatea Neamţ a fost prezentă în evenimentele de primă importanţă pe care le-a cunoscut această parte de ţară.
Lipsa unor informaţii precise privind începuturile construcţiei Cetăţii Neamţ a făcut să se vehiculeze, pe această temă, mai multe ipoteze, a căror veridicitate a fost deseori pusă la îndoială. După cum afirma cu peste trei decenii în urmă regretatul istoric Radu Popa, însă, un monument ca Cetatea Neamţului reprezintă o construcţie de mare amploare, care a cerut un efort uriaş şi mijloace materiale considerabile. Singura forţă capabilă de a întreprinde asemenea iniţiative a fost asigurată de voievozii din epoca de consolidare a statului feudal al Moldovei.
Potrivit concepţiei strategice a domnitorilor Moldovei de la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul veacului următor, Cetatea Neamţ trebuia să se încadreze în sistemul general de apărare a ţării, alături de alte fortificaţii similare
Planul cetăţii are aspectul unui patrulater cu laturi inegale, adaptat după teren. Dacă între latura de nord şi cea de sud diferenţa nu este decât de un metru (38, 50 m/37, 50 m), în schimb între latura de est şi cea de vest diferenţa este mult mai mare – de 7 m (47 m/40 m). Specific pentru Cetatea Neamţ este faptul că turnurile de apărare, din cele patru colţuri, n-au fost plasate în exteriorul zidurilor, ca la cetăţile Suceava şi Scheia construite în aceeaşi perioadă, ci au fost încadrate direct în scheletul de ziduri, şi aceasta pentru că fortificaţiile naturale de pe trei laturi nu permiteau construcţia lor în exterior.
Întărită prin lucrările făcute în timpul lui Ştefan cel Mare, cu şanţul de apărare flancat cu bastioane puternice, cu ziduri supraînălţate, cu căi de acces pe care era imposibil să se transporte “maşini” de luptă pentru distrugerea zidurilor, Cetatea Neamţ a devenit una din cele mai puternice cetăţi din Ţara Moldovei.
Decăderea cetăţii începe odată cu slăbirea instituţiei domniei, pentru a se accentua îndeosebi în secolul al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea.
În anul 1866 Cetatea Neamţ a fost declarată monument istoric. Lucrările de reconsolidare a zidurilor, efectuate între anii 1968-1972, sub conducerea cunoscutului arh. Ştefan Balş, au urmărit conservarea şi menţinerea monumentului aşa cum este, fără reconstrucţia părţilor dispărute. Din lipsa unor informaţii sigure, s-au executat doar unele terase necesare vizitării în bune condiţii a acestui iubit obiectiv istoric. Anual, cetatea este vizitată de zeci de mii de turişti de pe toate meleagurile româneşti şi nu numai, iubitori de istorie şi de frumos, fiind unul dintre principalele puncte de atracţie turistică din zonă.
În 2007-2008 au avut loc în cadrul Programului de Coeziune economică şi socială Phare 2004 ample lucrări de consolidare şi restaurare care au schimbat faţa Cetăţii Neamţ.
Pentru realizarea proiectului s-au propus următoarele lucrări:
________________________________________________
13. Muzeul Memorial “Ion Creangă” din HumuleŞti (MMICH)
str. Ion Creangă nr. 8
tel. 0233-790620
Construită în 1830 de către Petrea Ciubotariul, bunicul marelui povestitor, casa în care s-a născut şi a copilărit Ion Creangă a fost amenajată ca muzeu în anul 1951. Devenită unul dintre cele mai vizitate muzee memoriale, aceasta reprezintă, dincolo de semnificaţia sa istorico-literară şi sentimentală, un produs cert al arhitecturii populare specifice perioadei şi ariei etno-culturale în care se încadrează. Exponatele prezentate sunt caracterizate de simplitatea, bunul simţ şi modestia proprie ţăranului moldovean, generând un puternic sentiment de pioşenie, nu numai pentru ceea ce reprezintă ele faţă de amintirea scriitorului Ion Creangă (1837-1889), ci pentru că ele sunt mărturii autentice ale tradiţiei populare a locuitorilor din această parte a ţării.
Programul de vizitare:
zilnic: 9-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie). Luni: închis.
________________________________________________
14. Casa Memorială “Veronica Micle” din TÂrgu-NeamŢ (CMVMTN)
str. Ştefan cel Mare nr. 33
tel. 790594 (Muzeul de Istorie şi Etnografie)
În casa în care poeta şi-a petrecut primii ani ai vieţii şi unde istoricul Nicolae Iorga a aşezat o placă memorială, s-au reconstituit două camere de epocă şi s-a întocmit o expoziţie foto-documentară. Casa Veronica Micle constituie o preţioasă relicvă a veacului trecut, ce împleteşte imaginile vechii aşezări cu amintirea mereu vie a aceleia care, prin dragoste şi suferinţă, şi-a înscris pentru totdeauna numele alături de cel al lui Mihai Eminescu. Construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea din lemn şi cărămidă, în cel mai autentic stil românesc, cu tindă şi trei încăperi la stradă, casa a fost lăsată în posesia Veronicăi Micle ca zestre şi moştenire de la părinţii săi. În anul 1886 casa este donată Mănăstirii Văratic, fiind folosită de maicile care primeau îngrijire la Spitalul din Târgu Neamţ. După ce a trecut prin mâinile mai multor proprietari, imobilul a fost declarat monument istoric, la iniţiativa lui C-tin. Matasă, iar din 1982 a intrat în administrarea Complexului Muzeal Judeţean.
Programul de vizitare:
zilnic: 9-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie). Luni: închis.
________________________________________________
Muzee din Bicaz
15. Muzeul de Istorie şi Etnografie Bicaz (MIEB)
str. Barajului nr. 3
tel. 0233-254201
Întemeiat în 1958, Muzeul de Istorie Bicaz funcţionează în clădirea fostului Teatru sătesc “Ion Kalinderu”. Expoziţia de bază cuprinde trei spaţii distincte. Primul este destinat istoriei monografice a Văii Bistriţei, de-a lungul căreia au trăit, cu zeci de mii de ani în urmă, numeroase comunităţi paleolitice. Cel de al doilea spaţiu prezintă o sinteză a evoluţiei colectivităţilor umane relativ recente, de pe valea Bistriţei, cât şi elemente definitorii pentru etnografia aceleiaşi zone. Reţin atenţia, de asemenea, mobilierul ţărănesc, ţesăturile, elementele de port popular, cele ilustrând credinţa, cât şi obiceiurile de Crăciun şi Anul Nou. Cel de-al treilea sector al muzeului este rezervat artei plastice, respectiv lucrărilor donate de pictoriţa I. Hălăucescu oraşului Bicaz.
Programul de vizitare:
zilnic: 9-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie). Luni: închis.
________________________________________________
Alte muzee din judetul Neamt
16. Muzeul Neculai Popa – TÂrpeşti
sat Târpeşti, com. Petricani
Tel/Fax: 233-785112; 785111
În satul Târpeşti (com. Petricani) îşi are domiciliul Neculai Popa (n. 1919), cântăreţ bisericesc, colecţionar pasionat de artă populară autentică, dar şi de obiecte folclorice. Creator popular de măşti, el este unul din numele de referinţă în arta naivă, devenit cunoscut nu numai pe plan naţional dar şi european. Încă din copilărie a învăţat să confecţioneze măşti de Anul Nou, iar mai târziu a început să sculpteze şi in lemn. Acest artist popular este totodată şi un culegător de creaţie folclorică orală, şi aceasta cu atât mai mult cu cât, îndrăgostit de valorile tradiţionale ale culturii şi spiritualităţii neamului nostru, le vede pe cale de dispariţie.
________________________________________________
17. Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” şi Muzeul „Visarion Puiu”
Dealul Vovidenia, Vânători-Neamţ
tel. 0233-662.089
Muzeul a fost înfiinţat în 1964 – 1966 de către Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, cu sprijinul familiei Sadoveanu. Clădirea – iniţial palat arhieresc, ulterior casă de oaspeţi – a fost construită în 1937 la iniţiativa mitropolitului Visarion Puiu. După ce a devenit casă de oaspeţi este pusă la dispoziţia scriitorului Mihail Sadoveanu în 1944 şi cedată spre folosinţă pe viaţă în 1949. Scriitorul a locuit în clădirea actualului muzeu în perioada 1944 – 1961, fiind reşedinţa sa de vară. Casa a fost donată statului pe timp nelimitat pentru a fi folosită ca muzeu. A fost restaurată între 1964 – 1966.
Inaugurat în august 1966, muzeul de aici este trecut în administraţia Complexului Muzeal Neamţ în 1970. A revenit în administraţia Muzeului Literaturii Române din Bucureşti la 1 ianuarie 1994, pentru ca în 1997 să fie retrocedat Mitropoliei Române şi să intre în administraţia monahilor de la Mănăstirea Neamţ.
________________________________________________
18. Muzeul de Artă “Iulia Hălăucescu”
comuna Tarcău
relaţii la tel. 0741-046464.
Colecţia muzeală, inaugurată în noiembrie 2003, cuprinde peste 120 de lucrări de artă. În afara lucrărilor menţionate expoziţia mai cuprinde şi diverse alte obiecte (ceramică, obiecte de lemn etc.) ce au aparţinut Iuliei Hălăucescu (1924 – 2007).
Artist plastic de o deosebită valoare, supranumită “doamna acuarelei româneşti”, Iulia Hălăucescu a iniţiat şi a sprijinit înfiinţarea acestei expoziţii pe meleagurile sale natale.
________________________________________________
19. CASA MEMORIALĂ „ALEXANDRU VLAHUŢĂ”
comuna Agapia
Expoziţia memorială cuprinde mobilier şi obiecte uzuale care au aparţinut familiei Vlahuţă, precum şi fotografii, scrisori şi cărţi care relevă aspecte semnificative din viaţa şi creaţia cunoscutului scriitor. Prin poziţia sa pitorească, sub poala pădurii, şi prin arhitectura populară specifică zonei, care întregesc importanţa sa muzeistică, Casa Memorială Alexandru Vlahuţă constituie un important obiectiv turistic.
________________________________________________
Municipiul Roman
A fost construită probabil de către Petru I Muşat (1375-1391) spre sfârşitul domniei sale. Ea era situată pe platoul din stânga Moldovei şi avea forma unei potcoave, fiind construită pe principiul palisadelor din bârne de lemn şi pământ. Cercetările arheologice efectuate aici au dovedit că palisada era constituită de fapt dintr-un lanţ neîntrerupt de bordeie cu pereţii exteriori întăriţi, creându-se astfel posibilitatea ca apărătorii, adăpostiţi în aceste locuinţe, să fie mereu la post. Această palisadă era protejată la exterior printr-un val de pământ şi un şanţ de apărare ce se întindeau până la apa Moldovei.
Cetatea Muşatină de la Roman nu a avut o existenţă mai îndelungată deoarece măsurile adoptate de Alexandru cel Bun, pentru consolidarea şi centralizarea statului feudal în frontierele sale maxime au făcut inutilă prezenţa acestei fortificaţii în zona respectivă. Judecând după ceramica şi mărturiile numismatice descoperite, se pare că, în jurul anului 1410, deci la începutul domniei lui Alexandru cel Bun, cetatea de la Roman a fost abandonată.
________________________________________________
Gâdinţi, comuna Sagna
Construită probabil în 1466, Cetatea Nouă de la Gâdinţi era alcătuită dintr-un nucleu de ziduri, înconjurat de un şanţ de apărare pavat cu lespezi de piatră. Terenul nisipos şi deci instabil, a obligat la amenajarea unui pat din bârne de stejar, peste care s-au turnat temeliile construcţiilor de piatră. Nucleul fortificat cuprindea aproximativ şapte turnuri circulare, legate prin ziduri şi dispuse în limitele unui plan stelat.
Distrusă în timpul campaniei otomane din 1476 condusă de Mohamed al II-lea, cetatea va fi refăcută până în februarie 1478 când reapare documentar pârcălabul de Cetatea Nouă. În prima jumătate a secolului al XIX-lea zidurile cetăţii erau în picioare însă proprietarul Moşiei Gâdinţi, Lupu Bogdan, a folosit piatra din aceste ziduri pentru a construi Palatul din Gâdinţi iar Episcopul de Roman Gherasim a folosit piatra pentru a construi zidurile de incintă ale episcopiei.
________________________________________________
Piatra Neamţ
Vestigiile arheologice de pe Bâtca Doamnei au fost descoperite de către fondatorul Muzeului de Istorie din Piatra-Neamţ, Constantin Mătase. Vestigiile dacice de pe Bâtca Doamnei ocupă o suprafaţă de aproape 20.000 m2 pe creasta înălţimii, folosindu-se platoul central şi terasele vestice, iar în unele cazuri şi suprafeţele nivelate în mod special pentru construcţii. Nivelul de locuire antică este destul de superficial (uneori cu o grosime de sub 25 cm) şi ca atare a avut mult de suferit de pe urma construcţiilor feudale, a tranşeelor săpate în cursul celor două războaie mondiale şi a plantaţiilor de conifere.
S-au găsit două nivele de locuire: unul datând din secolul al II-lea î.Hr., celălalt corespunzător perioadei dintre secolele I î.Hr. şi I d.Hr.
Ceramica uzuală şi mai ales ceramica pictată, obiectele de podoabă, armele şi uneltele de fier, dovedesc un ridicat nivel de dezvoltare socială şi o intensă viaţă economică.
________________________________________________
Comuna Ceahlau
A fost construit in trei etape. Hatmanul Gheorghe, fratele lui Vasile Lupu, a ridicat in 1639 o biserica de piatra pe locul unui schit mai vechi, a inconjurat-o cu cladiri din caramida si lemn, iar turnul clopotnita a fost lipit de cladirea bisericii. Ulterior Antonie Ruset, ginerele hatmanului Gheorghe si domn al Moldovei (1675-1678), a construit in 1672 un zid de incinta de piatra, iar in acelasi an marele vistier Toderascu Cantacuzino a inaltat zidurile si a construit cele 4 turnuri rotunde si cladiri de locuit. Aceasta mica cetate a reprezentat in acele vremuri un adapost bine intarit si a fost asediat de multe ori. In sec. al XVIII-lea cetatea a devenit proprietatea familiei Cantacuzino, dar pentru o perioada a fost transformata in manastire.
________________________________________________
Drumul european E 85 la 27 km de Roman
Construcţia datează din secolul al XVIII-lea. Mihail Sadoveanu, care l-a făcut nemuritor prin operele sale, scria că „Hanul Ancuţei nu era han, era cetate. Avea nişte ziduri groase de ici până colo şi nişte porţi ferecate… In cuprinsul lui se puteau oploşi oameni, căruţe şi vite… „
Era frecventat de negustorii care se deplasau pe Valea Moldovei spre Fălticeni şi Suceava sau spre Roman şi Iaşi, cât şi de localnicii care veneau la târgul de la Tupilaţi. Locul de popas era renumit prin vinul bun, servit de „Ancuţa cea tânără”, care tot ca şi maică-sa, sprâncenată şi vicleană, umbla ca un spiriduş încolo şi încolo, cu catrinţa-n brâu”.
Construcţia de azi, refăcută pentru a păstra tradiţia şi specificul locului, dar cu amenajări corespunzătoare cerinţelor actuale, oferă turiştilor un popas agreabil.
________________________________________________
Vizualizari :3196