Archive: March, 2010

Romanian Paper Girl sau free art

Street art - Romanian Paper Girl

Papergirl este un proiect de arta iniţiat în 2006, in Berlin, de Aisha Ronniger.

In stilul băieţilor care distribuie ziare în SUA, lucrări de artă sunt rulate şi distribuite de pe bicicletă pe stradă, în mod aleator, trecătorilor. Oricine poate să participe!

Intre timp, proiectul a fost adoptat si de alte orase din lume: Albany-NY, San Francisco, Cape Town, Portland, Charlotte, Sao Paulo şi Northampton.

Ideea este aceea de a aduce arta către public într-un alt fel decât normal; de a surprinde oamenii şi de a-i aduce în contact cu arta în viaţa lor de zi cu zi.

Motto-ul papergirl este: „Oricine primeşte o rolă e norocos şi banii nu pot cumpăra norocul!”, în plus, „E mult mai distractiv să primeşti ceva atunci când nu trebuie să dai nimic în schimb!”.

„Ziarul” pe care îl distribuim constă în lucrări de artă rulate împreună.

Proiectul se desfăşoară anual şi are 3 etape:

Strângerea lucrărilor

Contribuţiile artiştilor sunt trimise prin poştă sau sunt aduse personal şi sunt mai apoi incluse în rolele cu lucrări. Nu există limitări în ceea ce priveşte formatul, subiectul sau cantitatea lucrărilor trimise, prin urmare, rolele vor conţine lucrări originale, printuri si fotografii deopotrivă. Fiecare rolă va avea 10 lucrări diferite, adică fiecare rolă va oferi o combinaţie unică de lucrări de artă. Reproducerea lor nu va constitui ocupaţia noastră, prin urmare, lucrările vor fi trimise în forma lor finală.

Expoziţia

Înainte ca rolele de artă să fie distribuite, în august, toate lucrările strânse pot fi văzute într-o expoziţie ce durează două săptămâni. O lucrare reprezentativă a fiecărui artist va fi expusă pe perete. Alături de lucrarea expusă, celelalte lucrări ale artistului vor putea fi rasfoite de public pentru a avea o imagine completă asupra artistului. La fel ca în stradă, lucrările vor fi liber expuse pentru public. Ele pot fi privite, răsfoite dar nu şi cumpărate! Toate lucrările strânse vor fi distribuite în stradă la finalul expoziţiei.

Distribuţia

Cu toţii, „papergirls” şi „paperboys” se întâlnesc într-o zi prestabilită, pentru a distribui rolele cu lucrări de artă prin oraş. Toată lumea este invitată la acest eveniment, indiferent dacă a contribuit sau nu cu vreo lucrare de artă, fie că este un prieten sau un coleg sau pur şi simplu o cunoştinţă venită în vizită! Acest eveniment este punctul culminant al proiectului prin faptul că aduce împreună oameni care au lucrat la proiect, oameni care au trimis o lucrare gata-făcută, prieteni, colegi, vecini, etc. Toţi cei care participă se vor plimba prin oraş cu bicicletele, aruncând trecătorilor câte o rolă cu lucrări de artă, în mod aleator. Împărţind rolele de pe bicicletă ne asigurăm de lipsa stereotipurilor în alegerea destinatarilor.

Sursa: romanianpapergirl.com

Atata timp cat proiectul ramane non-comercial si functioneaza pe aceleasi principii cu care a inceput, we're so in! E o idee grozava, iar noi credem ca se merita sa promovam asa ceva. Mai mult, daca lucrurile merg bine, facem si o varianta locala - cu directiu de la Centru, évidemment.

O singura chestiune, ca nu se poate sa trecem peste fara sa tragem nitel de urechi: se spune a primi si nu a primii. Get it? Cand vrei sa faci chestii bune, musai trebuie sa incepi cu ceva gramatica, altfel primesti injuraturi, ironii si suturi la poponeata, chiar daca e pe Facebook. Nu e greseala de typo, ca e de 2 ori. [fixed]

Ziarele online – optimizare si adaptare la cerintele 2010

...Sau cateva lucruri care nu au ce cauta pe site-ul unui ziar online.

Am ales sa le numesc, generic, lucruri, dar, de fapt, sunt si se vor a fi gadget-uri, widget-uri, optiuni, frisca, vrajeli, laudarosenii, complicatii etc.

La inceput a fost Cuvantul si … asa mai departe. Apoi a fost un tip destept care a inteles ca utilizatorii vor fi incantati sa vada anumite astfel de lucruri pe portalul de turism pe care tocmai il promoveaza. Apoi au fost mii de imitatori. Apoi s-a instaurat legea “asa se face”. Si de atunci asa se face si nu altfel. Evident, unii faceau altfel, altii abia acum fac altfel, dar ei confirma regula.

Ziarele online, precum si variantele online ale ziarelor clasice obtin profit (exista) din vanzarea de spatiu publicitar in paginile lor.

Nu pune un script de schimb valutar pe portalul ziarului tau.

Pentru ca

  • paginile se vor incarca mai greu;
  • nimeni nu foloseste acel script;
  • desi crezi ca umple un gol – deruteaza utilzatorul si e prea mult;
  • ai sa ramai cu impresia ca exista oameni carora le pasa de lucrurile tale;
  • nici tu nu stii de ce il pui acolo, nu ai nici un motiv argumentat;
  • nu inseamna decat ca nu stii ce altceva ar interesa pe utilizatori.

Personal, nu m-am folosit niciodata de acest serviciu altundeva decat pe site-urile in care aveam eu incredere,

  • fie pentru ca nu stiam daca cei care au facut scriptul l-au si actualizat (ma refer la cod, nu la valuta), in concordanta cu BNR,
  • sau nu eram sigur ca sunt foarte corecti/bine intentionati si nu as fi vrut sa-mi iau teapa,
  • fie pentru ca nu vad rostul unui risc atunci cand sunt banii mei in joc si cel mai ok este sa utilizez un serviciu care mi-a castigat increderea, l-am folosit de N ori (stiu pe de rost ce trebuie sa fac sa aflu rata conversiei) si stiu ca reprezinta un punct de autoritate in mediul online pe segmentul de interes abordat.

Big picture, fiind ziar online sau varianta online a unui ziar/revista clasic/a, te intereseaza ca site-ul sau portalul

  • sa se incarce cat mai repede cu putinta (instantaneu daca se poate);
  • sa ai informatia foarte bine structurata, pentru a usura procesul de citire/interiorizare;
  • sa nu derutezi sau sa obosesti inutil cititorul cu widget-uri care doar pentru tine inseamna ceva sau pot fi utile;
  • sa prezinti cat mai simplu si mai clar informatia (inclusiv din punctul de vedere al efectului vizual, grafica propriu-zisa);
  • sa-si indeplineasca scopul (ti-ai stabilit, asa este?, scopul, la inceput)
  • sa oferi utilzatorilor posibilitatea de a raspandi informatia, sa “trimita mai departe”;
  • sa stii ce cauta sau ii intereseaza pe cititorii ziarului tau, in functie de targetul pe care ti l-ai determinat deja.

Nu pune cursul valutar pe portalul ziarului tau.

Stiu, toata lumea ti-a spus ca

  • da bine,
  • e util site-ului,
  • tine utilizatorul mai mult timp pe site,
  • ca ii ofera la indemana tot ce are nevoie, neobligandu-l sa navigheze pe Internet pentru completare de informatii,
  • e profi,
  • asa se face,
  • exista un rationament serios pentru a explica prezenta cursului valutar pe site.

In realitate situatia nu sta chiar asa. Prin prezenta cursului valutar pe portal s-a urmarit tiparul modelului offline, varianta clasica a presei scrise, unde prezentarea cursului valutar este precum rss-ul in mediul online, tine de bunul-simt comun, de chestiuni elementare, de suficienta de informatie, iar cititorul sa nu se adreseze in alta parte pentru obtinerea informatiilor cautate sau necesare.

De fapt, cititorul online este foarte suspicios (se poate intelege mai degraba ca nu este credul) si intotdeauna va cauta sa-si completeze informatia, sa-i gaseasca o confirmare in alte parti sau macar o reactie in mediul online, din partea bloggerilor, a concurentei din presa, sau a pseudo-moralistilor, si nu atat pentru a-i/a-si demonstra caracterul veridic al informatiei ingurgitate, dar pentru ca stie ca nu se poate ca un producator de informatii cunoscut sa lanseze in mediul online informatii care prezinta interes pentru un numar mare de oameni fara sa existe un feedback undeva, in acelasi mediu.

Si in acest context, exista lideri de opinie si spatii web cu statut de lider de opinie unde utilizatorii (sau, in cazul nostru, cititorii) stiu ca pot afla informatiile de care au nevoie, nefalsificate, asa cum sunt ele in realitate, lipsite de intentionalitatea producatorilor de stiri. Exemple de astfel de spatii sunt:

Pe noi ne intereseaza doar spatiile web, de vreme ce bloggerii sau alte persoane fizice nu vor stabili prea curand cursul valutei in Romania…

Unde doream sa ajung? Postarea unui script valutar pe paginile unui ziar online nu reprezinta o necesitate, nu ajuta utilizatorul, nu-l tine mai mult online si cu siguranta nu ofera alt statut acelui ziar sau acelor pagini online ale unui ziar; iar din perspectiva utilizatorului exista doar 2 variante (cu variatiile de cautare implicite) privitor la cursul valuar si al conversiei valutare, si anume cautare pe Google/Yahoo/Bing:

  • “curs valutar bnr”
  • “convertor valutar”

Adica cel mai mare procent de utilizatori vor cauta in mod deliberat aceste informatii separat, in locurile in care stiu cu siguranta ca informatiile sunt ok, decat sa primeasca de-a gata astfel de informatii, pe site-urile ziarelor. Incerc sa nu induc in eroare cititorul, spunand ca utilzatorii vor cauta, separat, informatiile despre valuta de care au nevoie, dar sa subliniez ca – desi acele informatii se regasesc pe paginile online ale ziarelor – utilizatorii le ignora si nu atat din cauza lipsei de incredere fata de informatiile in cauza, dar pentru ca exista un loc anume unde se pot gasi acele informatii, intotdeauna proaspete, de incredere si oferite in timp util (timpul de incarcare al paginii).

Repet, nu tine in mod necesar de increderea acordata acelor ziare, cat de obisnuinta utilizatorilor, eficienta si rapiditatea obtinerii de informatii in mediul online.

Si, ca sa terminam cu capitolul Curs valutar, exista mai multe motive contra decat pro pentru a pastra sau pune cursul valutar pe portalul unui ziar.

Nu pune Text Google Ads pe portalul ziarului tau.

Inutil sa explicam in amanunt,  stim ca presa se “intretine” din vanzarea de spatiu publicitar, pe preturi negociate in functie de o multime de considerente/criterii (te face sa te intrebi de ce ti se opresc bani pentru televiziune si radio de stat).

Totusi postarea de scripturi care sa afiseze reclame-text de la Google nu e o solutie buna, din mai multe motive:

  • estetic, arata fix ca naiba! ori le aliniezi undeva dedesubtul articolelor, foarte bine integrate in design-ul site-ului ca si culori, font, efecte, ori te lipsesti de ele;
  • site-ul se incarca mai greu;
  • nu sunt tocmai cel mai eficient producator de income;
  • de obicei designerul sau specialistul care s-a ocupat de imaginea acelui ziar (daca este cazul...) si-a construit o strategie in care a inclus de la bun inceput impactul vizual al site-ului, modul in care utilizatorul va ajunge la informatia finala si, desigur, unicitatea afisarii articolelor si a informatiei in general pe acel site; introducerea de scripturi cu reclame-tex pe care nu dau click un numar satisfacator de oameni oricum, nu aduce nimic bun site-ului, imaginii ziarului si e-reputatiei sale. Cel mult, va semana cu inca 90% din ziarele online existente si va sublinia ca face orice, doar sa obtina profit.
  • inseamna lipsa de respect fata de utilizator, fata de cititorul acelui ziar. Daca doreau sa afle noile preturi pentru reincarcare cartuse Xerox fii sigur/a ca exact asta cautau. Nu de putine ori textele de pe site-ul unui ziar erau ingropate sub reclame, flash-uri, gif-uri, imagini statice si texte/link-uri, creandu-i utilizatorului probleme in a citi si interioriza continutul ziarului tau. Daca tot il chemi pe site-ul tau sa-ti citeasca informatiile – fa in asa fel incat sa nu se simta jignit punand reclame Google de genul “Afla data mortii tale, cu doar 3 Euro.”

In principiu, toata lumea stie ce cauta acele reclame acolo si ca nu are incotro decat sa le ignore si sa citeasca informatia care i-a trezit interesul. Dar poti face o selectie a reclamelor care sa apara pe site-ul ziarului tau (am impresia ca si la Adwords se poate), sau, daca nu se poate, evita Adwords si foloseste un script custom-made sau selecteaza chiar tu ce reclame sa apara. Asa este, consuma mai mult timp si sunt multe sanse sa ajungi la concluzia ca e mai multa munca decat se merita, insa trantirea de informatie stupida in nasul utilizatorului cu siguranta nu o sa te duca foarte departe.

Nu pune “Fata zilei” pe portalul ziarului tau.

Ma gandesc ca pana si argumentarea pe tema deschisa devine amuzanta daca e sa o iei in serios, dar “Fata zilei” a devenit un fel “Sectiunea de tabloid” dintr-un ziar serios. Ma intreb (pentru ca nu am reusit sa obtin astfel de date), utilizatorii chiar petrec timp pe acele pagini cu femei goale? Adica exista mii de site-uri cu femei dezbracate, cu vedete sau adolescente abia intrate in primii ani de legalitate erotica, cine ar pierde timpul pe portalul unui ziar pentru a vedea o pereche de sani, ceva coapse si un fund? Intr-o “oferta” atat de bogata online ar fi o stupizenie sa petreci timp pe 3 poze furate folosite de Evenimentul.

In presa scrisa offline, adica cea considerata traditionala, “Fata zilei” sau “Fata de la pagina 5” era, de obicei, cate o tanti intre 18 – 30 de ani, cu forme frumoase si indeajuns de ochioasa incat sa starneasca imaginatia cititorilor de sex masculin si nu numai.

Dar abia acolo, postarea de imagini cu caracter erotic isi gaseste o justificare reala, cititorii de ziare nu mai sunt chiar adolescenti, simt nevoia cate unui impuls, pentru ei constituie o incantare si un motiv in plus sa petreaca ceva mai mult timp cu acel ziar in maini si, poate, sa cumpere acel ziar si urmatoarea zi sau saptamana.

In presa scrisa traditionala nu exista o oferta abundenta si gratis de imagini cu femei dezbracate, iar lipirea ochilor pe cate o imagine erotica isi face treaba din plin, atat din punctul de vedere al marketing-ului, cat si a psihologiei consumatorului, afectat fiind la un nivel mult mai profund de combinatia dintre erotism, seriozitate, violenta si cotidian.

Evident, speculez intr-o oarecare masura, nu am date care sa sustina empiric ce scriu despre motivatiile cititorilor de presa offline, insa este la fel de evident faptul ca in mediul offline justificarea acelei sectiuni din ziar este ancorata in realite intr-un fel sau altul, iar in mediul online acea justificare dispare.

Alt argument impotriva utilizarii de materiale erotice pe site-urile ziarelor este din perspectiva varstei. Sa ne intelegem: DNA-ul taxeaza tot ce prinde la TV dezbracat si considerat “indecent”, insa stim in acelasi timp ca exista un numar mare de minori care navigheaza pe Internet in Romania, multi dintre acestia avand sub 16 ani. Paginile acelor ziare nu sunt marcate ca indecente si nici nu avertizeaza in vreun fel ca are sa-i prezinte adolescentului o pereche de sani sau o femeie complet goala

E presa de razboi sau care e rostul fetelor goale intr-un ziar online?

N-as vrea sa fiu inteles gresit, nu ma intereseaza faptul ca Evenimentul pune poze fara drept de autor pe site (monica belluci) si ca in acele poze apar femei goale (sau si mai goale), dar ma intereseaza ca in alte medii se face tam-tam pe chestia asta, se bat cu pumnul in piept pentru “protectia” minorilor iar in ceea ce priveste navigarea pe Internet e... trecuta cu vederea. Se mai face cate o campanie de constientizare a parintilor pentru justificarea unor bugete si ramane la stadiul acesta.

Selecteaza reclamele in functie de targetul caruia te adresezi sau in functie de articol/categorie de articole

Nu de putine ori am gasit pe site-uri de ziare, pe langa reclamele text de la Google, legate de vreun cuvant din pagina (gen “curiozitate” – afisau vreo 4 reclame cu “Vrei sa stii cat poti sa slabesti in doar 4 saptamani?” sau cea cu aflarea din timp a clipei propriului deces), dar care nu prezentau interes nici pentru 2% din cititorii acelui portal de evenimente culturale.

In primul rand se numeste nepasare fata de publicul caruia te adresezi, apoi inseamna ca nu te pricepi si ca mai bine iti schimbi meseria/afacerea, apoi inseamna ca umpli de pomana spatiu pe site si consumi tot de pomana banda utilzatorului, pentru ca publicitatea care nu au nici un clin si nici in maneca cu publicul vizat e pierdere de timp si nu aducatoare de profit.

Targetarea publicitatii inseamna management inteligent si iti poate aduce profit.

Nu posta mai multe reclame decat continut.

Poate exagerata afirmatia, nu este, totusi, departe de adevar. Intra pe orice ziar mare din .ro sa vezi cat de incarcate de publicitate sunt paginile, in speciale pe ziarele locale, unde nu mai stii daca pe ce dai click e o stire sau o reclama cu titlu sub forma de stire, o mica pacaleala care te face sa injuri si sa eviti site-ul a urmatoarea data.

Concert blues – concurs de muzica

Stiu ca exista oameni in Piatra Neamt care stiu cante. Unii se pricep foarte bine, sunt creativi si investesc timp si bani in ceea ce fac, altii canta doar ca si hobby, in timpul liber sau cand se lasa cu adunari de bancuri si bere.

Important este ca se canta.

Noi am vrea sa organizam un concurs de blues in Piatra Neamt, oameni care sa cante nu pentru premii, dar pentru fun, timp liber petrecut cu gust, adunare de lume si muzica buna.

Vrem sa obisnuim lumea sa iasa din casa mai mult (inmuguresc copacii), sa se obisnuiasca cu astfel de evenimente facute local si sa sprijine oamenii din oras, pentru ca merita acelasi suport precum cei care vin si canta in Piatra Neamt din alte parti.

Important este ca ai nostri sa doreasca sa cante si noi sa-i sprijinim, sa venim la astfel de manifestari.

In acest sens cautam trupe si artisti (elevi, studenti, salariati, nu are importanta) care sa vrea sa concureze si sponsori, care sa ofere premii (I, II, III) concurentilor. Mentionam ca vom pune un banner pe site-ul principal firmei/institutiei/persoanei care va sponsoriza locul 1, timp de 1 luna. Un fel ajutor de crestere a notorietatii acelei firme care sprijina actiunile noastre.

De asemenea, tinem sa atragem atentia tuturor ca aceasta activitate se refera la petrecerea timpului liber intr-un mod placut si nu este o afacere.

Nu putem spune nimic de locatie si conditii de desfasurare pana nu avem cel putin 3 trupe concurente.

Rugam pe cei interesati sa lase aici un comentariu, sau sa ne trimita un mesaj pe contact [arond] piatra-neamt-cultural.ro sau ma contacteze prin YM: gholem_01

Toti ceilalti, care nu vor concura dar doresc sa participe, sunt rugati sa completeze chestionarul din dreapta, sa ne facem o idee daca se merita macar sa facem efortul.


[Edit]

  • S-a inscris trupa Take Two

Kumbaya, culturo, kumbaya!

Niu! Niu! Niu!

E veche (16 martie 2010, Adevarul), da' trebuie sa avem grije sa nu se uite, ca ... nu se face: cei de la Carmen Saeculare trecuti prin darmon nitel, ca aveau gauri mari in traiste, asa ca si-au pasat unii altora, cu deosebit regret, din fondurile primite/avute/la-la; fonduri publice. Adicatelea s-a furat ceva-ceva, insa au trebuit sa opreasca putin operatiunea, ca presa statea calare pe ei. No, o lungim degeaba. Stii cat? 120.000 lei (noi, mon cher).

Se pare ca-si dadeau sporuri unii altora intr-o veselie. Cultura, nu alta, huh? Doar nu degeaba si-au luat domeniu culturaneamt.ro!

Cand i-am rugat sa-mi trimita informatii si comunicate de presa privind activitatile pe care le desfasoara - mai ales in interesul lor de vreme ce noi eram in totalitate non-profit - parca ii amenintam cu taierea incheieturilor membrelor inferioare. Damn!

Concluzia:  Carmen Saeculare is bad for business. Chiar si atunci cand prin business intelegi doar schimb de idei, voluntariat ori petrecerea timpului liber la tine acasa. Adica mai bine nu ai treaba cu ei decat daca vrei sa primesti vreun spor pentru cunostinte de mecanica fina sau ceva de genul asta.

Si da, despre asta e vorba: nitica activitate de PR la timpul potrivit (ca sunteti institutie, ce papucu' meu!?), comunicare cu noi si pastrarea relatiunilor ... coerente, sa spunem, le ungea infectia cu ceva balsam de imagine; you can suck cock now.

Sa recunoastem: nu ne placea de ei defel! ... Cu colantii lor mulati, play-back-urile alea penale , sictirul cu care esti tratat pe banii si pe timpul tau, falsa lor modestie si felul in care se privesc  pe ei insisi, de parca ar avea ceva din adevaratele valori populare romanesti si ideea ca se distreaza pe banii nostri... Yuck! Nu e ca si cum mai vede cineva banii aia.

Dar mai avem, no rush just yet! Ati auzit careva de una bucata institutie publica numita Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural Neamt? Noi am auzit; le-am gasit si site-ul: www.neamt.djc.ro . Juram pe cele sfente, am trimis cel putin 2 email-uri catre ei si am primit, ei, tocmai asta e, nu am primit nimic. Ce e drept, ne asteptam la ceva de genul "De ce ne deranjezi!? N-ai auzit ca noi gestionam fondurile?" Dar nu a fost asa, pentru ca nu a fost nimic. Am impresia ca au avut un coleg tare suparat care intr-o zi a venit cu o mitraliera si a facut liniste acolo.

Cat e gluma e ... altceva; vorbind la modul serios, ne ignora si asta nu ne place. De fapt, ne irita indeajuns incat sa vrem sa fim foarte atenti la tot ce au de gand sa faca in 2010, pe ce bani, cu ajutorul cui, in ce termeni si, desigur, mentionam ca ne pricepem la calcule.

Centru Cultural, spui? Centru cultural facem! Pentru ca romanii au proasta impresie ca ei servesc institutiile statului si nu institutiile isi justifica existanta prin tocmai faptul ca trebuie sa serveasca cetatenii.

De la hippie la blues

Daca sambata avem o petrecere hippie, ne imbracam cu blugi si ie si incercam sa nu murim "de fericire", maine avem ceva blues, cu Excentric Blues Band.

Nu pot sa jur pe scripturi si chestii sfente ca-i asa, pentru ca nu ne-a dat de stire nimeni "oficial", insa e ceea ce am auzit noi ca ar fi si de obicei auzim destul de bine.

Pauza.

Vineri (maine), nu stim la ce ora (seara), Excentric Blues Band (blues) va canta in Pizza 66 (nu vor intra, realmente, in pizza, ca sa cante, dar in local).

Fair?

Program TT 15 – 31 martie 2010

Teatrul Tineretului Piatra Neamț

- program 15–31 martie 2010-

Vineri, 19 martie, ora 12.00

CĂLĂTORIE FANTASTICĂ

(AVENTURILE CELOR DOI CLOVNI ÎN LUMEA POVEŞTILOR)

-         IONUŢ și MĂRIUCA –

un spectacol de Gina Gulai

Sâmbătă, 20 martie, ora 19.00

UN BĂRBAT ŞI MAI MULTE FEMEI

de Leonid Zorin, regia Louise Dănceanu

Duminică, 21 martie, ora 19.00

CU DRAGOSTEA NU-I DE GLUMIT

de Alfred de Musset, regia Alexandru Dabija

Vineri, 26 martie, ora 12.00

CĂLĂTORIE FANTASTICĂ

(AVENTURILE CELOR DOI CLOVNI ÎN LUMEA POVEŞTILOR)

-         IONUŢ și MĂRIUCA –

un spectacol de Gina Gulai

Sâmbătă, 27 martie, ora 19.00

CINCI MINUTE MIRACULOASE ÎN PIATRA NEAMŢ

de Peca Ştefan, regia Ana Mărgineanu

Duminică, 28 martie, ora 19.00

CU DRAGOSTEA NU-I DE GLUMIT

de Alfred de Musset, regia Alexandru Dabija

Program TT 1-14 martie 2010

Teatrul Tineretului Piatra Neamț

- program 1-14 martie 2010-

Sâmbătă, 6 martie, ora 19.00

OO!

creație colectivă după Ion Creangă, regia Alexandru Dabija


Duminică, 7 martie, ora 19.00

SOLDAŢII

de Zalán Tibor, regia Szabó K. István


Miercuri, 10 martie, ora 18.30

OPERA DIN IAŞI


Sâmbătă, 13 martie, ora 19.00

HERR PAUL

de Tankred Dorst, regia Radu Afrim


Duminică, 14 martie, ora 19.00

RÂS NERVOS

de Christopher Durang, regia Szabó K. István

Web design stuff

No, concurentialitatea in domeniul serviciilor este, mai mereu, in interesul consumatorului, a beneficiarului.

Online, bataia se da pe frontul Google, pozitionarea unei pagini/unui site la cautari pe anumite cuvinte-cheie; sa fii aproape de primul loc inseamna sa ai mai multe sanse ca utilizatorul sa faca click, sa intre pe site si, poate, sa achizitioneze un produs sau sa afle mai multe despre un serviciu pe care tu il oferi, eventual sa te contacteze pentru a beneficia de acel serviciu.

Pe Neamt sunt (muuuulte) cateva firme si, cred, freelanceri care activeaza in directia asta, ofera servicii de design web (concept, grafica, functionalitati), optimizare web, promovare online,  implementare si administrare campanii publicitare etc.  Se promoveaza cu cuvinte/expresii precum (sunt link-uri catre Google) "web design neamt", "realizare site web neamt", "optimizare online neamt", "realizare site-uri neamt" si inca o lista destul de limitata de cuvinte intre care, totusi, predomina cele tocmai mentionate.

Ce e oarecum amuzant e ca aceste firme/freelanceri au insistat pe web design neamt, in loc de realizare site-uri neamt sau creare pagini web neamt.

Majoritatea posibililor clienti care vor cauta o firma/persoana care sa le realizeze site-ul nu sunt tocmai studenti si nici nu inteleg foarte bine cum functioneaza internetul, cu ce se mananca industria online, cum se realizeaza si implementeaza o campanie publicitara online, ce e aia "online branding", cum ajung oamenii sa petreaca mai mult de 5 secunde pe paginile viitorului lor site etc. Prin urmare nici nu au sa caute web design neamt, pentru atat expresia in sine cat si terminologia se adreseaza si, in acelasi timp, este apanajul oamenilor care lucreaza/activeaza in mediul online. Dar vor cauta realizare site web neamt daca vor insista sa lucreze cu o firma/persoana din Neamt.

Funny stuff

Dupa ce am citit How web design goes straight to hell, nu m-am putut abtine sa trec in revista cateva din situatiile prin care am trecut si care, mai mult sau mai putin, constituie un pachet de amintiri ilare care, se spune, tin loc de experienta:

  • dupa ce site-ul e gata, clientul iti cere sa faci "cateva modificari" care rezulta intr-un monstru online, deloc ochios, cu font Arial de 14, bold.
  • dupa ce grafica e gata, clientul apeleaza la "altcineva", pentru cateva modificari: font alb pe fundal alb, imagini sub rezolutie marite pana efectul de pictura cubista,
  • clientul are un var/nepot/prieten/copil/bunic/vecin/coleg care "se pricepe" si discutia ta cu clientul ajunge discutia ta cu varul/vecinul/etc., mediata in totalitate de client. Daca incerci sa-i explici de ce "asa e ok" si "asa nu e ok", ti se va raspunde "da, inteleg, dar vom discuta mai incolo despre asta".
  • muzica pe fundal, la volum ridicat, creeaza panica utilizatorului care ia prima data contact cu acel site; utilizatorul cauta disperat sursa audio, sa regleze volumul sau sa o opreasca de tot. Clientul: "si care e problema? doar e site-ul meu!"
  • clientul vrea sa-si vanda marfa online, dar a apelat la tine doar sa-i confirmi metoda prin care isi va atrage posibilii clienti (un flash intro cu muzica pe fundal, interminabil si fara buton de inchidere). Nu ii confirmi - esti incompetent.
  • clientul iti cere sfatul doar ca sa te contrazica.
  • clientul nu urmareste sa-si mareasca income-ul, dar sa aiba cat mai multi vizitatori, din tote domenii sociale; daca vinde suruburi va dori sa-i intre toti poetii romani pe site.
  • clientul vrea o poza; ba vrea doua; nu, s-a razgandit, vrea 5, cu pete luminoase si puncte verzi. Nu mai vrea cu puncte verzi. Nu mai vrea 5, vrea trei. Nu mai vrea 3 si vrea punctele verzi inapoi. S-a razgandit, petele luminoase sunt exagerate, asa este. Totusi ramane una, fara pete luminoase si fara puncte verzi. Esti creativ? Si ce treaba are cu faptul ca el nu vrea nici o poza, ca au trecut 2 saptamani de cand te freaca, ca el stie mai bine decat tine, ca tu nu ai habar ce inseamna grafica? Ok, revenim la doua, una cu pete luminoase, cealalta cu puncte verzi... Da, merge, dar nu e multumit.
  • clientul vrea pe prima pagina, primul loc pentru absolut toate cele 150 produse pe care le vinde. "Cum adica buget pentru publicitate Google? Inseamna ca nu stii tu sa optimizezi site-ul!"
  • "spic?" Nu, stick.
  • "Copie site-ul (in php) pe un cd sa-l vad mai intai; vreau sa vad cum se incarca."
  • "sa-mi trimiti sigla cand poti". Logo-ul l-am trimis deja, e pe mail. "Ce treaba are logo-ul?"

D'oh! Ar fi o lista interminabila si pe care as actualiza-o cel putin de 2 ori pe luna.

Ce se intampla?

  • Clientul uita in totalitate pentru ce te-a angajat;
  • Clientul e specialistul, chiar daca tu ai experienta, lucrezi multe ore pe zi in domeniu, ai rezultate bune, ai imaginatie, stii sa lucrezi in Corel, Photoshop, Illustrator etc., stii sa combini culorile, stii sa profiti de ce iti ofera, gratis, internetul, cunosti tendintele, esti la curent cu cele mai reusite astfel de lucrari de pe piata, citesti despre astfel de lucruri, ai studii in domeniu, inveti permanent lucruri noi, cunosti piata (ta) etc.
  • clientul are constant impresia ca tu dai 3 click-uri si de doua ori apesi Enter si gata e afisul sau site-ul.
  • clientul are constant impresia ca plateste sume exorbitante pentru grafica, conceptualizare, copywriting si creativitate in conditiile in care preturile practicate de tine sunt la o treime, ca si valoare, fata de cele din Ardeal, spre exemplu.
  • clientul "stie" ca
    • piata online este foarte dinamica pe un anumit segment (constructii, spre exemplu),
    • Google returneaza 5 milioane rezultate,
    • el ofera ce ofera inca cel putin alte 200 de firme mari
    • concurenta (celelalte site-uri) a investit sume dureroase pentru optimizare, publicitate etc.
    • concurenta are vechime online, o oferta foarte cuprinzatoare, preturi ok, renume, eficienta in predarea produselor, comunicare foarte buna cu clientii si multi clienti care revin pe site
    • ... prin urmare site-ul lui (lansat acum 3 zile) ar trebui sa fie pe primul loc si sa aiba vanzari de 50 miliarde  in prima luna, in conditiile in care pana acum n-a vandut decat in valoare de 25 milioane/luna. Evident, nu stii sa faci o optimizare ok si investitul de alti bani in publicitate e jecmaneala.
  • tu trebuie sa fii o unealta grafica in mainile clientului, pentru ca, normal, el stie mai bine, indiferent despre ce discutam.

Bun asa!

Casa de cultura Piatra Neamt

Casa de Cultura s-a ales cu un nou director, dupa ce ex-ul a decedat. Stirea de aici.

Evident ca unii regreta disparitia lui Dumitru Luca, altii nu sunt bucurosi de noua conducere, iar altii exalta, new stuff cumin' up, in forme noi si gusturi pe masura. Pentru noi e simplu: daca ar raspunde la mesaje cine-trebuie si ne-ar trimite informatiile necesare (adicatelea pe data X avem urmatorul eveniment, astia sunt invitatii, asta e programul, va trimitem si Dvs o invitatie, pentru ca ne ajutati sa promovam evenimentul, toata stima, un covrig, ceva?, deci va multumim, va asteptam, o zi buna), am fi teribil de bucurosi de noua conducere si am insista nu doar sa promovam evenimentele realizate de CdC, dar sa si participam activ, in masura in care ne-ar permite timpul si se preteaza propriilor gusturi.

Plecaciuni.